Prima pagina arrow BLITZ arrow Marlene Dietrich si Jean Gabin scenariu in doi 28 Jun 2017
Categorii
Prima pagina
SPECTACOLUL CUNOASTERII
ISTORII UITATE
PARANORMAL
FEMINA CLUB
STAREA DE VEGHE
TERRA X
MINUNI ALE LUMII
CONSULTATII FARA PLATA
TERAPII COMPLEMENTARE
BLITZ
HOROSCOP
ASTAZI IN ISTORIE
VERIFICATI-VA CUNOSTINTELE
FORUM
STIRI
BILETE DE AVION
PROGRAM TV
FELICITARI
VREMEA
PROGRAM CINEMA
MAGAZIN .RO
DESPRE NOI
CONTACT
User Menu
Avem 2 vizitatori online

Marlene Dietrich si Jean Gabin scenariu in doi

Imprimare E-mail
miercuri, 10 decembrie 2003

          Zilele trecute, mai exact pe 15 noiembrie, s-au împlinit 27 de ani de când Jean Gabin mai traieste doar pe ecran si în amintirile noastre si tot anul acesta, pe 6 mai, s-au comemorat 11 ani de la moartea actritei Marlene Dietrich. Ce legatura este între acesti doi monstri sacri ai cinematografiei mondiale? O poveste de dragoste tumultuoasa, dar imposibila.
          Zilele trecute, mai exact pe 15 noiembrie, s-au împlinit 27 de ani de când Jean Gabin mai traieste doar pe ecran si în amintirile noastre si tot anul acesta, pe 6 mai, s-au comemorat 11 ani de la moartea actritei Marlene Dietrich. Ce legatura este între acesti doi monstri sacri ai cinematografiei mondiale? O poveste de dragoste tumultuoasa, dar imposibila. Ea a devenit obsedata si dependenta de aceasta iubire, recurgând la situatii excesive, el, foarte pudic în ceea ce priveste intimitatea, si-a dorit o familie „normala”.
          
          Hollywood 1941
          
          În plin razboi mondial, întruchiparea desavârsita a femeii fatale, cu privire filtrata, voce voalata si miscari de felina etalate în Îngerul albastru îl întâlnea pe durul... cu ochi de azur din Pepe le Moko. Între cei doi s-a nascut atunci o dragoste exploziva, care a supravietuit doar pâna când pacea mondiala a revenit pe Pamânt, însa a murit doar atunci când Marlene a închis ochii.
          Era la mijlocul lunii februarie 1941, când Jean Gabin a parasit Franta ocupata de nazisti, luând calea Americii. Dupa Pepe le Moko (1936) si Iluzia cea mare (1937), Gabin era deja un star de prima marime al Frantei care, si-a zis el atunci, nu trebuia sa accepte compromisul. Si mai exista un motiv: Michéle Morgan, partenera lui din Suflete în ceata (1938) si Remorchere (1941), de care era legat sentimental, emigrase deopotriva în America. Actrita intrase deja pe poarta mare a Hollywoodului, demarase în forta o noua cariera, dar si o noua relatie amoroasa, ceea ce Gabin înca nu stia. Când a pasit pe pamânt american, starul francez i-a lasat cu gura cascata pe vamesi: bagajul lui era compus dintr-un acordeon si o bicicleta de curse... Bâlbâia doar câteva cuvinte în engleza si se simtea pierdut. New York-ul nu semana în nici un fel cu batrânul si fermecatorul Paris si totusi în acest loc strain sufletului sau a avut loc... marea întâlnire. Scena s-a petrecut într-un restaurant la moda, cu incredibilul nume „Viata pariziana”, unde cei doi au fost prezentati unul altuia de cunostintele comune. Cu putin înainte de razboi, în Franta, drumurile lor se mai încrucisasera, fara ca vreunul dintre ei sa banuiasca ce avea sa le pregateasca soarta, desi efectul pe care Gabin l-a avut asupra lui Marlene a fost mai mult decât puternic înca de pe-atunci. Cel putin asa pretinde actrita in cartea ei de Memorii: „Gabin era Barbatul, Super-barbatul, idealul pe care îl cauta orice femeie. Nimic fals în el. Pur si simplu îi surclasa pe toti cei care încercau în zadar sa-l imite”.
           Si iata ca la New York, Marlene îl întâlneste pe Barbatul ideal care, din punctul ei de vedere, mai avea o calitate imbatabila: era francez. Iar ea, desi de origine germana, era încântata sa le spuna într-una americanilor ca a avut guvernanta frantuzoaica si ca-i adora pe francezi si ca se simte, prin toti porii, europeanca. Si unde mai pui ca... Francezul nu era unul oarecare, nici pe departe vreun emigrant rusinos si timid, ci un actor aureolat de glorie cinematografica. Asa ca zarurile au fost aruncate...
          
          „Capul tau suna a gol”
          
          Pâna la aceasta întâlnire, Marlene scandalizase deja Hollywoodul cu smokingurile si pantalonii ei masculini, dar mai ales cu binecunoscutul „ménage ŕ trois” pe care l-a format mult timp cu regizorul Joseph von Sternberg – omul care a facut din ea un mit cinematografic – si cu discretul ei sot, Rudolph Sieber, care îi admira si îi respecta amantii... Acum, în viata ei intrase Gabin, acea aparitie fascinanta, dar foarte departe de a fi un intelectual. Când ea l-a târât prima data la opera, el a mormait îmbufnat, spunând ca acei oameni care urla pe scena sunt ridicoli. Când l-a îndemnat sa citeasca un roman al lui Hemingway, a spus ca l-a plictisit de moarte, ceea ce pe ea a facut-o sa-i spuna enervata, lovindu-l cu palma pe frunte: „Ai vid în cap. Capul tau suna a gol.” Dar, dupa o pauza de câteva secunde, a adaugat: „Totusi, nu te schimba, e bine asa cum esti”.
          Daca Marlene n-a reusit sa-i inoculeze iubitului ei gustul pentru literatura, în privinta carierei lui ea a fost cea care s-a implicat energic în netezirea drumului. Oricum, de la un timp, cariera ei avea plumb în aripi. Lucra permanent, dar filmele ei erau simple succese de casa si ea stia asta. Avea însa putere la Hollywood, asa ca a reusit sa-l convinga pe încapatânatul producator Darryl F. Zanuck sa-l aiba în vedere pe protejatul ei. „Doar daca îsi amelioreaza limba” a fost raspunsul sec al acestuia. Sarcina pe care Marlene a luat-o în serios, de parca ar fi fost vorba despre ea. Împreuna cu Gabin a închiriat o casa în Brentwood, nu departe de studiourile lui Zanuck. Proprietara nu era nimeni alta decât... Greta Garbo, rivala de o viata a Marlenei, femeia cea mai dorita din lume si totusi care, în fiecare zi, la ora 16 fix, ascunsa sub borurile largi ale unei palarii si sub ochelari de soare cu lentile negre, se posta în spatele unui tomberon din gradina, pentru a urmari fiecare miscare a celor doi îndragostiti. Un lucru care pe Gabin nu-l amuza deloc. Nu-si gasea locul, nu se simtea ca acasa si mai avea o mare problema: hamburgerii si Coca-Cola nu erau genul lui. O avea însa pe Marlene alaturi de el, care s-a napustit în biblioteca, a pus mâna pe cartile de bucatarie franceza, si-a pus sortul în fata si a trecut la cratita. În scurt timp, locuinta lor a devenit locul de întâlnire al francezilor care-si cautasera norocul la Hollywood, dar care duceau dorul apetisantelor mâncaruri din tara lor. Marlene era deja experta si avea chiar o lista de specialitati ale casei. În Memoriile ei, actrita spunea ca pentru Gabin ea era atunci „si mama, si sora, si prietena, si mai mult”. Iar jurnalistilor le declara ca e gata sa abandoneze cinematografia, pentru a se consacra total barbatului pe care îl iubeste.
          
          Evadare din colivia de aur
          
          În tot acest timp, Gabin simtea ca se sufoca: lucra fara tragere de inima pentru studiourile Fox si, ca mai toti actorii de la Hollywood, participa alaturi de Marlene la o actiune de sustinere financiara a eforturilor de razboi. De fapt, se plictisea de moarte, era satul de „figuratie” si rusinat ca, în timp ce Europa se afla sub foc si sânge, el ducea o viata de rasfat în colivia de aur de la... Olivod (cum spunea el!). Declicul total s-a produs când a intrat într-un club de noapte si orchestra a început sa intoneze în onoarea sa La Marseillaise. Extravaganta ca de obicei, Marlene a savurat clipa, a aplaudat, i-a sarit de gât si l-a coplesit cu gesturi de tandrete „cam studiate”, dupa parerea lui. Pentru Gabin a fost prea mult.
          La sfârsitul anului 1942 era deja hotarât sa puna punct sederii în Statele Unite si sa spuna adio cinematografului. Spera sa se angajeze în Fortele franceze libere. N-a fost usor. Se afla înca sub contract la Fox si s-a trezit ca i se spune: „Îti întelegem aspiratiile, dar n-ai decât sa urmezi exemplul colegilor tai care participa la lupta contra nazistilor turnând filme patriotice”. Dupa ce a terminat de filmat Impostorul, Gabin a întâlnit la New York reprezentantul Fortelor navale franceze libere si a semnat un angajament de înrolare pentru tot restul razboiului. Marlene a cazut prada disperarii. La mijlocul lunii aprilie 1943, a primit ordinul de a se prezenta în portul Norfolk pentru îmbarcare. Marlene l-a condus, au luat prânzul într-un mic restaurant, au mers la cinema la un film de razboi cu Humphrey Bogart si la ora 2 dimineata s-au despartit.
          
          Scena de razboi
          
          Marlene a simtit ca moare de durere. S-a trezit brusc singura, înapoi la Hollywoodul care nu înceta s-o dea pe razatoare pentru comportamentul ei imoral, înapoi în locuinta de-acum goala si lipsita de sens. Petrecea ore în sir privind fotografiile care-i aminteau de fericirea traita, dar asta nu era o consolare. Si-a adunat toate fortele si a pornit un asediu pe la toate portile autoritatilor militare, pentru a-i convinge s-o trimita pe front, ca membra a WAF. Si a reusit. Ziarele au tipat si mai tare. Patriotism? Nici vorba, un singur lucru o intereseaza: sa-l reîntâlneasca pe Gabin, spuneau autorii articolelor. Si într-adevar, l-a întâlnit. În Alger, pe un câmp de instructie a puscasilor marini. Revederea n-a fost nici pe departe asa cum o visase ea. El n-a parut deloc surprins, se astepta ca ea sa faca acest lucru care, într-un fel, l-a incomodat. Apoi, razboiul i-a separat din nou. Dar n-au încetat sa-si scrie scrisori înflacarate. În iarna lui 1944, Marlene Dietrich se afla în inima luptelor din Bastogne iar Jean Gabin nu departe, sub ploaia de bombe. Aflând ca în seara zilei în care bombardamentele nu încetasera o clipa „spectacolul” va lua o pauza, Marlene a cerut un jeep si a pornit în cautarea lui Gabin. A descoperit silueta familiara ei, dar stupoare!, desi si el a vazut-o pe ea, i-a întors spatele. L-a strigat ca o fiara ranita: „Jean!”. El a tresarit, a ramas pe loc, dar nu s-a întors. Ea a sarit din masina, a alergat spre el si l-a cuprins în brate în corul de fluieraturi al soldatilor electrizati de aceasta scena hollywoodiana. „Ce faci?” a mormait el. „Te sarut!”, a replicat ea. „Nu e momentul potrivit...”, a încercat el sa spuna, stânjenit de întreaga situatie.
          
          De doua ori vaduva
          
          Marlene si Jean s-au umplut de glorie. Statele Unite i-au acordat ei medalia Legiunii de onoare iar Franta i-a decernat lui Crucea de razboi. Dar Marlene n-a fost chiar multumita, considerând ca francezii au tratat oarecum cu indiferenta curajul „barbatului ei”. Cert este ca parizienii de dupa razboi n-au fost deloc indiferenti si n-au încetat sa-si manifeste uimirea când au descoperit un Jean Gabin cu parul deja alb. Tânarul rebel din Nopti marocane (1935) a îmbatrânit, nu mai exista loc pentru el în cinema-ul anilor de dupa pacea restaurata, spuneau vocile malitioase. Marlene Dietrich este cea care înca mai crede în el, asa ca paraseste America si se instaleaza la Paris, unde închiriaza apartamentul din Montaigne 12, pe care nu-l va parasi decât în 1992, înainte de a muri, când s-a reîntors la Berlin, orasul unde se nascuse. Dar relatia dintre ea si Gabin se schimbase. Ea nu mai era indispensabila pentru el. Aproape ca ea nu mai exista pentru el. Într-o seara, într-un cabaret, erau vecini de mese. Când el a plecat, a salutat-o si atât. Marlene trebuia sa faca fata durerii unei rupturi pe care totusi ea nu a considerat-o niciodata definitiva. Panica a fost însa ucigatoare când a citit în ziare ca Gabin s-a însurat (în martie 1949) cu Dominique Fournier, manechin la Lanvin, femeia care i-a daruit apoi trei copii, un camin linistit si o viata cu bucurii de om obisnuit. Ranita de moarte, sub imperiul obsesiei pentru iubirea pierduta, Marlene a devenit umbra familiei lui Gabin: intrau ei într-un magazin, ea era în spatele lor, mergeau ei la un restaurant, ea se aseza la o masa alaturata... Iar când obosea de atâta urmarire, fie se aseza pe banca din fata casei lor, unde petrecea ore la rând cu ochii atintiti la ferestre, fie se ducea la un film în care juca el. Câtiva ani l-a tot sunat la telefon, nu pentru a-i reprosa ceva, ci doar pentru a-i auzi vocea...
          În 1976, când Marlene a aflat ca Jean a murit, a spus: „Am ramas vaduva pentru a doua oara”. Sotul ei, Rudolph Sieber, murise cu câtva timp înainte.
          
 
< < articolul precedent   articolul urmator > >

Cauta in arhiva magazin.ro
ABONAMENTE LA REVISTA MAGAZIN

Cititorii fideli ai revistei noastre au la dispozitie articolele cele mai interesante direct online, in aceasta pagina de internet. Exista, insa, si o alta categorie de cititori fideli care prefera editiile tiparite, prin care noi incercam sa ajungem in toate colturile tarii. Pentru acestia exista optiunea abonamentului, una dintre cele mai sigure si mai facile metode de a intra, saptamanal, in posesia revistei MAGAZIN.

Nu ezitati sa va abonati!

Abonamentul se poate face fie direct la redactie (pentru aceasta trebuie sa completati mandatul postal pe care il obtineti de la orice Oficiu Postal dupa modelul reprodus mai jos, achitand pentru: 1 luna 6,00 lei; 2 luni 12,00 lei; 3 luni 18,00 lei; 4 luni 24,00 lei; 5 luni 30,00 lei; 6 luni 36,00 lei), fie prin Oficiile Postale (Revista Magazin figurand la pozitia 19355 din Catalogul Publicatiilor).

CONTACT

Telefon:
021. 317. 89. 65
021. 317. 89. 66

GSM
0722. 625. 622
 
Fax
021.317. 89.65
 
Email:

Aceasta adresa de e-mail este protejata impotriva spamului, JavaScript trebuie activat a putea vizualiza pagina.

Incercam astfel sa nu ii dezamagim in nici un fel pe cititorii nostri, o preocupare de la care nu am abdicat niciodata, pe parcursul ultimelor decenii.

Aboneaza-te la newsletter
Email:

Subscribe Unsubscribe
Sondaj
Cele mai noi articole
» Primul robot umanoid printat 3d
» Batalia pentru Dardanelle
» Cazul Certesti – 1996
» Tratamente cosmetice de succes
» Friptura marinata din carne de porc
» Ziua in care masinile scriu poezii
» Manastirea Dervent
» Umor suprarealist
» Eniovden – o sarbatoare a Soarelui si a focului
» Exista un virus al nebuniei?
» Iedera, nu doar o planta decorativa
» Mishima, onoare si dezamagire
» Twin Peaks 2017 – mai straniu, mai socant, mai incitant
» Horoscopul saptamanii: 19-25 iunie 2017
» 15 iunie 1330 – S-a nascut Edward, „Printul negru”
» Tema: „INFERNUL”
» Pitagora, matematician si guru
» Cum se primesc invadatorii
» Intâlniri la Bâlea Lac si in Muntii Ciucas
» 4 masti eficiente
Cele mai populare articole...
» Adevarul despre pasiunile erotice ale Mariei-Tereza
» Calciul si magneziul - vitale pentru sanatate
» Tiroida, o glanda mica, probleme mari
» Sfaturile bioterapeutei Djuna
» Ce a ascuns Charles Darwin?
» Luna va disparea de pe bolta cereasca
» Haremul - inchisoarea femeilor favorite (2)
» Bolile se vor auto-vindeca
» Hernia de disc, o boala la moda
» Pe Marte exista viata!
» Haremul - inchisoarea femeilor favorite
» In Peru exista un loc miraculos, unic in lume: Lacul care aduce copii
» 3 pozitii de relaxare
» Viciul care duce la buna-dispozitie
» Iuda intr-un manuscris controversat
» Miracolul lumii invizibile: Lumea dupa Nilsson
» Psoriazisul, vindecat de pesti!
» O rapire OZN in Florida
» Corp ceresc condamnat la moarte
» "Teapa" gripei aviare


Arhiva: » 1 » 2 » 3 » 4 » 5 » 6 » 7 » 8 » 9