Prima pagina arrow ISTORII UITATE arrow Cand americanii mergeau la lupta cu... camilele! 24 Nov 2017
Categorii
Prima pagina
SPECTACOLUL CUNOASTERII
ISTORII UITATE
PARANORMAL
FEMINA CLUB
STAREA DE VEGHE
TERRA X
MINUNI ALE LUMII
CONSULTATII FARA PLATA
TERAPII COMPLEMENTARE
BLITZ
HOROSCOP
ASTAZI IN ISTORIE
VERIFICATI-VA CUNOSTINTELE
FORUM
STIRI
BILETE DE AVION
PROGRAM TV
FELICITARI
VREMEA
PROGRAM CINEMA
MAGAZIN .RO
DESPRE NOI
CONTACT
User Menu
Avem 1 vizitator online

Cand americanii mergeau la lupta cu... camilele!

Imprimare E-mail
miercuri, 07 iunie 2006

 Nu incape nici un dubiu ca la ora actuala Statele Unite au cea mai puternica armata din lume, iar cei ce au avut indoieli in aceasta privinta - sârbii, afganii si mai recent irakienii - au simtit pe pielea lor ca asa stau lucrurile. Beneficiind de un buget echivalent cu al mai multor tari, luate la un loc, Pentagonul dispune de arme performante, care le permite soldatilor americani sa lupte in orice conditii, impotriva oricarui adversar, cu pierderi minime. Dar ce ati spune daca ati afla ca natiunea in al carei arsenal se gasesc bomba atomica, avionul invizibil si cele mai sofisticate masinarii de razboi, mergea cândva la lupta cu... camile?

Ziaristii voiau si o divizie de elefanti de circ!

Oricât ar parea de curios, in invincibila armata americana a existat o divizie de camile, organizata dupa toate regulile militare. Acest lucru s-a intâmplat insa cu doua secole in urma, când infiintarea "Corpului Camilelor" a fost propusa, pe la 1840, de catre maiorul George Perkins Marsh si locotenentul George H. Crosman. Marsh era de parere ca  in conditiile dificile ale climei si reliefului de desert din state precum Texas, California, Nevada si Arizona,  cavaleria nu era de nici un folos.

De altfel, conflictele de frontiera cu Mexicul dovedisera clar inferioritatea armatei americane in conditiile respective. Drumurile prin desert erau extenuante pentru cai, caci bidivii numai de lupta nu erau buni, dupa câteva zile de mars prin nesfârsitele intinderi aride, arse de soare. Ca urmare, cei doi ofiteri au intocmit un raport detaliat catre secretarul de Razboi, Jefferson Davis (viitorul presedinte al Confederatiei Sudiste), prin care solicitau alocarea de fonduri pentru achizitionarea de camile. Davis a fost initial sceptic fata de aceasta propunere, dar a acceptat-o totusi, la sugestia maiorului Henry C. Wayne, un prieten comun al lui si al lui Marsh.

In 1853, propunerea a fost inaintata spre aprobare Congresului, stârnind vii dezbateri, intrucât multi dintre alesii opozitiei o considerau doar un bun mijloc de a toca banii bugetului federal... Initiativa a fost la fel de criticata si in presa, ziaristii propunând, in derâdere, formarea imediata a unei divizii de elefanti de lupta, formata din "vedetele" Circului Barnum!

In cautarea "recrutilor"

Doar talentul oratoric si puterea de convingere a lui Davis au dus in cele din urma la adoptarea propunerii. "Camilele sunt animale docile si rezistente, ce pot fi folosite atât pentru scopuri militare, cât si pentru transportul proviziilor si misiuni de recunoastere. Doar cu ajutorul lor vom sta linistiti in privinta granitei noastre de sud. Este, asadar, imperios necesara echiparea acestei divizii de camile, fiindca altfel vom cheltui mai multi bani si vom suferi mai multe pagube din partea rebelilor mexicani."

Speriati de aceasta perspectiva, senatorii au aprobat, la 3 martie 1855, cererea de constituire a unitatii de camile, alocând totodata suma de 30.000 de dolari pentru achizitionarea... "recrutilor". Insarcinat cu aceasta delicata actiune a fost maiorul Wayne, care a fost trimis, la bordul navei USS Supply, spre Africa. Debarcând in Tunisia, inimosul ofiter a inceput imediat sa caute camile, dar primele pe care s-a grabit sa le cumpere de la guralivii negustori tunisieni, ce nu stiau ce sa mai faca spre a-si lauda marfa s-au dovedit in scurta vreme atât de bolnave incât nici nu puteau merge! Enervat, maiorul le-a abandonat si incet-incet a inceput sa remarce trucurile pe care viclenii negustori de camile le foloseau pentru a face animalele bolnave sa para sanatoase.

De asemenea, el si-a dat seama rapid ca animalele provenite din Orientul Mijlociu, care aveau o singura cocoasa, erau mai bune pentru misiuni de lupta, fiind alergatoare innascute, in vreme ce camilele cu doua cocoase, sau bactriene, se pretau transportului de greutati. Si totusi, chiar si dupa ce a invatat cum sa deosebeasca o camila sanatoasa de una bolnava, Wayne nu a putut alcatui divizia visata. Razboiul Crimeei izbucnise si in intregul Orient, dominat de Imperiul Otoman, se facea simtita o mare cerere de camile, pentru transportul materialelor catre front. Militarul american si-a incercat pe rând norocul, vizitând Grecia, Malta si Turcia, dar n-a gasit nicaieri o singura camila de vânzare. In cele din urma, a gasit camile in Egipt si tocmai pe când rasufla usurat, a intervenit o noua problema: legile existente in aceasta tara interziceau exportul de camile.

Wayne a telegrafiat la Washington, cerând "fonduri suplimentare" pentru a mai domoli severitatea inaltilor functionari egipteni. Si intr-adevar, dupa ce a impartit cu darnicie bacsisuri, in stânga si-n dreapta, el a primit in sfârsit permisiunea de a scoate din Egipt 33 de camile, insotite de 5 ingrijitori, alesi dintre localnici. Pe vapor, una dintre camile, gestanta, a dat viata unui pui care s-a comportat foarte bine la  conditiile vitrege de la bord, fiind singurul care nu a suferit din cauza raului de mare! Asa se face ca, doua luni mai târziu, strania caravana a lui Wayne debarca in Florida, continuându-si apoi drumul spre Texas, punctul terminus al calatoriei.

Proba de foc

 Camilele si-au revenit repede dupa extenuantul voiaj si au devenit un punct de atractie pentru texani, care se inghesuiau sa le rasfete cu fructe si dulciuri, dar si un motiv de spaima pentru câinii si caii de prin imprejurimi, ce nu le puteau suporta mirosul specific. Proba de foc pentru divizia de camile avea sa fie data in 1857, când comanda unitatii va fi preluata de colonelul Edward Fitzgerald Beale. Cu 25 de camile, 44 soldati si 2 ingrijitori de camile egipteni, precum si mai multi cai si catâri, acesta a pornit din El Paso, Texas, spre Los Angeles, California.

Rumegatoarele si-au dovedit pe deplin eficienta, iar colonelul scria, incântat, superiorilor sai: "Aceste camile sunt extraordinare si justifica fiecare cent care s-a cheltuit pentru ele. Cu cât le supui la eforturi mai mari, cu atât parca sunt mai harnice. Zile intregi nu au nevoie de o picatura de apa macar si merg neincetat inainte, sub arsita soarelui; incarcate cu saci de grâne, ii cara in spinare, docile, saptamâni in sir, fara sa raga vreodata de foame; se multumesc in schimb cu buruienile si maracinii aspri din desert."

Incântat de raport, succesorul lui Davis la Departamentul de Razboi, John Floyd, scria ca "adaptarea camilelor la operatiunile militare din prerie poate fi considerata o reusita deplina".

Armata care nu a luptat niciodata

 In mod surprinzator, insa, mai ales dupa atâtea laude, camilele nu vor fi folosite niciodata in timpul razboiului de secesiune, declansat peste câtiva ani, desi multe dintre actiunile militare s-au desfasurat in zone aride. Corpul Camilelor va fi chiar desfiintat in 1863, majoritatea animalelor fiind vândute unor persoane particulare, in vreme ce restul au fost lasate sa rataceasca prin desert.

Confederatii le vor captura pe unele dintre acestea din urma, folosindu-le pentru transportul de bumbac spre Mexic. Colonelul Beale, iremediabil cucerit de utilitatea "corabiilor desertului", va pastra câteva la ferma sa din Texas, folosindu-le pentru transportul materialelor. Printre persoanele care au cumparat camile de la guvernul american se numara si Hadji Ali, unul dintre ingrijitorii egipteni, devenit un om de afaceri de succes si gratie harnicelor sale insotitoare.

Egipteanul s-a umplut de bani carând materiale de pe malurile fluviului Colorado catre câmpurile miniere din est, in conditiile in care aici alte animale de povara nu erau capabile sa faca fata solicitarilor.

Ultimul act al acestei stranii povesti a avut loc la 16 decembrie 1903, când batrânul Hadji, in vârsta de 75 de ani, a fost anuntat de un prospector, ca prin desert rataceste o camila cu parul rosu. Dornic sa o captureze, egipteanul a plecat singur in salbaticie si nu s-a mai intors. Trupul lui neinsufletit va fi gasit abia peste câteva saptamâni, mumificat de clima uscata a desertului. Omul tinea bratele tepene, incolacite in jurul gâtului ultimei camile din Vest... Mormântul lui poate fi vazut in cimitirul din orasul Quartzsite, placa de marmura ce il strajuie vorbind despre contributia sa la crearea originalului Corp al Camilelor din armata Statelor Unite...

 
< < articolul precedent   articolul urmator > >

Cauta in arhiva magazin.ro
ABONAMENTE LA REVISTA MAGAZIN

Cititorii fideli ai revistei noastre au la dispozitie articolele cele mai interesante direct online, in aceasta pagina de internet. Exista, insa, si o alta categorie de cititori fideli care prefera editiile tiparite, prin care noi incercam sa ajungem in toate colturile tarii. Pentru acestia exista optiunea abonamentului, una dintre cele mai sigure si mai facile metode de a intra, saptamanal, in posesia revistei MAGAZIN.

Nu ezitati sa va abonati!

Abonamentul se poate face fie direct la redactie (pentru aceasta trebuie sa completati mandatul postal pe care il obtineti de la orice Oficiu Postal dupa modelul reprodus mai jos, achitand pentru: 1 luna 6,00 lei; 2 luni 12,00 lei; 3 luni 18,00 lei; 4 luni 24,00 lei; 5 luni 30,00 lei; 6 luni 36,00 lei), fie prin Oficiile Postale (Revista Magazin figurand la pozitia 19355 din Catalogul Publicatiilor).

CONTACT

Telefon:
021. 317. 89. 65
021. 317. 89. 66

GSM
0722. 625. 622
 
Fax
021.317. 89.65
 
Email:

Aceasta adresa de e-mail este protejata impotriva spamului, JavaScript trebuie activat a putea vizualiza pagina.

Incercam astfel sa nu ii dezamagim in nici un fel pe cititorii nostri, o preocupare de la care nu am abdicat niciodata, pe parcursul ultimelor decenii.

Aboneaza-te la newsletter
Email:

Subscribe Unsubscribe
Sondaj
Cele mai noi articole
» Postul terapeutic, strategie impotriva obezitatii
» Nasterea Imperiului German
» De ce nu am gasit inca civilizaTiile extraterestre
» Salata de ton cu sfecla
» Ten fin, luminos, revitalizat
» Psihopatii – „cobai” pentru industria farmaceutica
» Antananarivo, orasul celor trei orase
» Femeie, fii nemuritoare!
» In onoarea defunctului
» Toamna se numara... virozele
» Vine frigul, dar fara raceli!
» Un mit al iubirii
» Cine a fost adevaratul James Bond?
» Horoscopul saptamanii: 27 noiembrie – 3 decembrie 2017
» 23 noiembrie 912 – S-a nascut imparatul Otto I
» Tema: „SCRISORI”
» LCHF, o alimentatie revolutionara
» In urma lui Napoleon al III-lea
» Sa renuntam la ipoteza extraterestra?
» Cotlete cu ciuperci
Cele mai populare articole...
» Adevarul despre pasiunile erotice ale Mariei-Tereza
» Calciul si magneziul - vitale pentru sanatate
» Tiroida, o glanda mica, probleme mari
» Sfaturile bioterapeutei Djuna
» Ce a ascuns Charles Darwin?
» Luna va disparea de pe bolta cereasca
» Haremul - inchisoarea femeilor favorite (2)
» Bolile se vor auto-vindeca
» Hernia de disc, o boala la moda
» Haremul - inchisoarea femeilor favorite
» Pe Marte exista viata!
» In Peru exista un loc miraculos, unic in lume: Lacul care aduce copii
» 3 pozitii de relaxare
» Viciul care duce la buna-dispozitie
» Iuda intr-un manuscris controversat
» Miracolul lumii invizibile: Lumea dupa Nilsson
» Psoriazisul, vindecat de pesti!
» O rapire OZN in Florida
» Corp ceresc condamnat la moarte
» "Teapa" gripei aviare


Arhiva: » 1 » 2 » 3 » 4 » 5 » 6 » 7 » 8 » 9