Prima pagina arrow STAREA DE VEGHE arrow Festivalul orezului      Pigmeii bat la portile secolului XXI
Categorii
Prima pagina
SPECTACOLUL CUNOASTERII
ISTORII UITATE
PARANORMAL
FEMINA CLUB
STAREA DE VEGHE
TERRA X
MINUNI ALE LUMII
CONSULTATII FARA PLATA
TERAPII COMPLEMENTARE
BLITZ
HOROSCOP
ASTAZI IN ISTORIE
VERIFICATI-VA CUNOSTINTELE
FORUM
STIRI
BILETE DE AVION
PROGRAM TV
FELICITARI
VREMEA
PROGRAM CINEMA
MAGAZIN .RO
DESPRE NOI
CONTACT
User Menu
Avem 6 vizitatori online

Festivalul orezului      Pigmeii bat la portile secolului XXI

Imprimare E-mail
miercuri, 15 august 2001

     1. Festivalul orezului
     
     IRINA STOICA
     
      Ne-am obisnuit cu orezul, asa cum ne-am obisnuit cu zaharul, cu untdelemnul, cu faina sau cu orice alt aliment.
     1. Festivalul orezului
     
     IRINA STOICA
     
      Ne-am obisnuit cu orezul, asa cum ne-am obisnuit cu zaharul, cu untdelemnul, cu faina sau cu orice alt aliment. Putini dintre noi stiu insa ca n Extremul Orient exista sarbatori ale orezului asa cum exista la noi o serie de zile festive nchinate diferitelor recolte.
      n Japonia prima zi de plantare a orezului se transforma n anul respectiv ntr-un festival folcloric. n apropierea orasului Chiyoda, din sudul tarii, oamenii vad n acest festival o rentoarcere la vechile traditii sintoiste. Este locul unde festivalul are o amploare deosebita si chiar guvernul, prin masurile luate n acest sens, le ntareste oamenilor ideea ca recolta va fi mult mai bogata daca ncepe cu dans si muzica. ntreaga procesiune are loc la nceputul verii, de obicei n prima duminica din iunie si debuteaza n zorii zilei. Cmpul este acoperit de flori albe, flori de orez, simboluri ale bogatiei si virtutii. Florile nu sunt adevarate ci de pnza, confectionate cu migala si mpodobind palariile uriase de pe capetele dansatorilor. Costumele sunt aceleasi din 1578 cnd stapnul locurilor i-a mbracat astfel pentru a intimida dusmanii. Chimonourile de matase si sabiile de otel dadeau o mai mare autenticitate dansurilor razboinice.
      Se spune ca n ziua aceea, demonii sunt lipsiti de putere si miscarile dansatorilor subliniaza tocmai acest fapt sau exprima veneratia fata de spiritele credintei sintoiste. Legenda spune de asemenea ca festivalul a luat nastere n Kyoto cu peste 800 de ani in urma dar s-a raspndit n Chiyoda din secolul al XVI-lea. Spre seara n localitate apar vite mpodobite cu esarfele proprietarilor de pamnt, acoperite cu cte o sa mpodobita cu flori de aur si argint. Este ntr-un fel o ncheiere a procesiunilor care s-au desfasurat toata ziua dupa acelasi stravechi ritual.
      Dupa primele dansuri se da foc paielor de orez din anul trecut n timp ce se rostesc rugaciuni si femeile ncep munca. Timp de cteva ore dansatorii devin ncarnarea zeilor si directioneaza semanatorii n functie de cntecul lor. Femeile lucreaza n cntec de flaute de bambus si batai de toba. Sforile ntinse pe cmp indica aliniamentul drept al semanaturii n acest tinut n care numai 15 la suta este fertil. Din secolul al XIX-lea barbatii sunt cei care pregatesc cmpul pe care lucreaza apoi femeile.
     Credintele strabune spun ca zeii ii ocrotesc pe oamenii de aici toata ziua, pentru ca apoi sa zboare pe munte. Cultivatorii i implora sa-si aminteasca de ei si sa se ntoarca vara urmatoare cu ploaie binefacatoare. Familiile din regiune stiu nsa ca totul depinde de vreme, asa ca fiecare casa are altarele ei la care familia se roaga pentru cel mai bun timp, naltnd alte noi rugaciuni o data cu strngerea recoltelor.
     
     2. Pigmeii bat la portile secolului XXI
     
     PAUL IOAN
     
     Intr-o vasta zona a continentului negru, in statele Congo, Camerun si Republica Africa Centrala, exploatarile forestiere si miniere parca au dezmortit triburile de pigmei din ritmul vietii lor primitive. Multi barbati si femei au devenit cooperanti cu cei ce le incalca o parte din teritoriile traditionale.
      Principala ocupatie, la acest impact inevitabil cu civilizatia secolului XX, este aceea de calauza. Cercetatorii francezi care au studiat acest fenomen constata ca, fara pigmei, nimeni nu s-ar putea orienta in padurile luxuriante si nici n-ar putea gasi de doua ori acelasi drum. De asemenea, copacii avnd o anumita esenta lemnoasa pot fi depistati numai de maruntii bastinasi.
      Ce primesc in schimb pigmeii? Interferentele culturale sunt greoaie si pline de surprize. Unii barbati ai tribului Nyatu au acceptat arme de foc, desi nu le folosesc niciodata, caci modul primitiv de vnatoare se conserva cu strasnicie. Insa cei ce au locuit un timp in mijlocul unei asezari de pigmei au constatat ca o pusca invelita cu frunze si adapostita intr-un trunchi de arbore scobit devenise un fel de divinitate a padurii. Pusca-zeu le ocrotea ascunzatorile de ochii indiscreti... La fel de ciudata a fost si atitudinea fata de ambarcatiunile ce le-ar fi putut usura deplasarea pe apele rurilor din acea regiune. Pigmeii se feresc in mod inexplicabil de apa curgatoare. Pentru a depasi acest gen de obstacol, ei se folosesc de lianele oferite de mediul natural, dar si de lianele pe care le poarta asupra lor, pentru orice eventualitate. Acrobatia la inaltime este o joaca pentru ei. Femeile au acceptat, cu timpul, vase metalice pentru inepuizabilele lor fierturi de fructe si frunze atent selectionate (amestecate sau nu cu carne), conform retetelor ancestrale. Gravidele poarta acum vesminte textile peste solduri, iar un fel de esarfe sunt folosite la leganatul pruncilor. Unii razboinici din tribul Guata si-au pus, totusi, vrfuri metalice la sulite si sageti, dar tot capcanele si sarbacana sunt armele preferate.
      Cu toate aceste inserturi civilizatoare, pigmeii au cteva nu-uri pentru unele elemente care i-ar putea apropia mai mult de lumea exterioara. Ei refuza sa invete orice cuvnt strain dialectului lor, nu vor sa-si imbunatateasca sistemul de constructie a colibelor (crengi si frunze uriase, deseori doborte de ploi) si nu concep sa... sarute! Pare un aspect minor, insa nici macar proaspetele mame nu-si ating cu buzele odorul, ce sa mai vorbim de acest gest in cuplu. Mai mult, in zona superioara a unor arbori creste un soi de orhidee alba, dar nici un barbat n-ar incalzi inima alesei cu o splendida cupa aromata, caci ea este o delicatesa pentru maimute. Tandretea se limiteaza la asigurarea hranei, a adapostului si la paza contra eventualilor dusmani. In mod cert, pigmeii habar n-au ce-i aia ipocrizie.
     
 
< < articolul precedent   articolul urmator > >

Cauta in arhiva magazin.ro
ABONAMENTE LA REVISTA MAGAZIN

Cititorii fideli ai revistei noastre au la dispozitie articolele cele mai interesante direct online, in aceasta pagina de internet. Exista, insa, si o alta categorie de cititori fideli care prefera editiile tiparite, prin care noi incercam sa ajungem in toate colturile tarii. Pentru acestia exista optiunea abonamentului, una dintre cele mai sigure si mai facile metode de a intra, saptamanal, in posesia revistei MAGAZIN.

Nu ezitati sa va abonati!


Abonamentul se poate face direct la redactie prin:
- expedierea unui mandat postal la orice Oficiu Postal, dupa modelul reprodus mai jos;
- plata in urmatoarele conturi bancare pentru client Casa Editoriala "Magazin" S.R.L. (CUI: RO1571838):
1) RO74BACX0000003000160000 Unicredit Tiriac
2) RO24RNCB0072049689850001 B.C.R.
- la orice Oficiu Postal din tara (Revista Magazin figurand la pozitia 19355 din Catalogul Publicatiilor).

PRETURILE ABONAMENTELOR sunt urmatoarele:
- 1 luna: 6,00 lei
- 2 luni: 12,00 lei
- 3 luni: 18,00 lei
- 4 luni: 24,00 lei
- 5 luni: 30,00 lei
- 6 luni: 36,00 lei

Cititorii din strainatate pot contracta abonamente, achitand contravaloarea abonamentului dorit (50 euro sau 70 $, un abonament pe sase luni; 25 euro sau 35 $, un abonament pe trei luni) in conturile societatii, enumerate mai sus.

CONTACT
Telefon:
0722. 625. 622
021. 317. 89. 65
Email:
Aceasta adresa de e-mail este protejata impotriva spamului, JavaScript trebuie activat a putea vizualiza pagina.
Aceasta adresa de e-mail este protejata impotriva spamului, JavaScript trebuie activat a putea vizualiza pagina.

Incercam astfel sa nu ii dezamagim in nici un fel pe cititorii nostri, o preocupare de la care nu am abdicat niciodata, pe parcursul ultimelor decenii.

Aboneaza-te la newsletter
Email:

Subscribe Unsubscribe
Sondaj
Cele mai noi articole
» Coridoarele memoriei
» Sunetul „sferelor inalte”
» Apelul unui fost inalt oficial american
» Snitel umplut
» Sfaturi utile
» Dat in urmarire: aurul nazistilor
» Turnul Belem din Lisabona
» Dreptul de a visa
» Calatori in... lumea stelara
» „Tristetea” neuronului adormit
» Bijuteria Marii Uniri
» Actori transformati de rolurile lor
» Horoscopul saptamanii: 23-29 aprilie 2018
» 19 aprilie 2011 – Fidel Castro demisioneaza
» Tema: „CHINA”
» Spaima in fata inteligentei artificiale
» Un monarh razboinic
» Invazie extraterestra in luna mai?
» Crema de ficat cu oua
» Solutii rapide pentru un obraz stralucitor
Cele mai populare articole...
» Adevarul despre pasiunile erotice ale Mariei-Tereza
» Calciul si magneziul - vitale pentru sanatate
» Tiroida, o glanda mica, probleme mari
» Sfaturile bioterapeutei Djuna
» Ce a ascuns Charles Darwin?
» Luna va disparea de pe bolta cereasca
» Haremul - inchisoarea femeilor favorite (2)
» Bolile se vor auto-vindeca
» Hernia de disc, o boala la moda
» Haremul - inchisoarea femeilor favorite
» Pe Marte exista viata!
» In Peru exista un loc miraculos, unic in lume: Lacul care aduce copii
» 3 pozitii de relaxare
» Viciul care duce la buna-dispozitie
» Iuda intr-un manuscris controversat
» Miracolul lumii invizibile: Lumea dupa Nilsson
» Psoriazisul, vindecat de pesti!
» Corp ceresc condamnat la moarte
» O rapire OZN in Florida
» "Teapa" gripei aviare


Arhiva: » 1 » 2 » 3 » 4 » 5 » 6 » 7 » 8 » 9