Liechtenstein - un stat ca-n basme

       A fost odata ca niciodata un print austriac pe nume Hans Adam. In anul 1719, acesta profita de o conjunctura financiara si isi adjudeca teritoriile senioriilor Vaduz si Schellenberg, situate pe valea Rinului, unde padurile Alpilor reprezentau unica bogatie. Se forma atunci un principat pe nume Liechtenstein (Piatra stralucitoare).  

           Asa poate incepe povestea adevarata a unei tari (monarhie constitutionala) parca neadevarat de prospere. Pentru a-mi justifica afirmatia, as putea-o numi „tara celor sapte NU", si anume: NU 1) resurse naturale; 2) inflatie; 3) someri; 4) aeroport; 5) statie de tren in Capitala (Vaduz); 6) criminalitate; 7) poluare! Care-i secretul? Atasarea financiara fata de o putere financiara precum Elvetia, adoptarea francului elvetian ca moneda nationala. Pe de alta parte, politica economica se bazeaza pe activitati financiar-bancare, iar alte surse de venituri provin din industrii mici si mijlocii. Printre acestea, la mare pret este filatelia (10 la suta din resursele guvernamentale) si... industria dintilor artificiali! Dar si panourile solare folosite de misiunile Apollo proveneau de aici.
          Pe un teritoriu de numai 160 de mii de kilometri patrati si cu 26 de mii de locuitori (mai putini decât intr-un cartier bucurestean), Liechtenstein are un premier ajutat doar de patru ministri, si un parlament cu 15 membri! Daca acum un veac mai toti locuitorii erau fermieri, acum doar 4 la suta se mai ocupa cu „simfonia clopoteilor de la grumazul bovinelor". Practic, fiind asezat pe obrajii Alpilor, numai 40 la suta din teritoriu este locuit in mod stabil... „Piatra stralucitoare", iata un nume bine ales pentru un stat cât un timbru pe harta Europei.
          
          2. Muzeul Orsay
          
          Considerat unul dintre cele mai frumoase muzee din lume, daca nu cel mai frumos, Muzeul Orsay se afla pe malul stâng al Senei, acolo unde odinioara se înaltase Curtea de Conturi, distrusa în timpul Comunei.
          În 1898 Compania de Cai Ferate Paris-Orleans i-a încredintat arhitectului Victor Laloux ridicarea unei gari. Executia a fost cât se poate de rapida, a durat mai putin de doi ani si noua gara a fost gata în 1900, la timp pentru Expozitia Universala din acel an. Laloux concepuse gara având o nava centrala mare, de 135 x 40 metri, cu o structura metalica, îmbracata în exterior în stuc de culoare deschisa. În interior existau nu doar 16 peroane ci si un restaurat elegant si un hotel cu 400 de camere. Abandonata în 1939, Gara Orsay a cunoscut un lung declin fiind chiar amenintata cu demolarea, în ciuda tentativelor lui Orson Welles care a turnat aici „Procesul" sau ale eforturilor lui Jean-Louis Barault care si-a stabilit compania aici.
          În 1973, presedintele Pompidou declara gara monument national, cerând transformarea ei în muzeu, un muzeu care lipsea la acea data din Paris. Acesta urma sa acopere o jumatate de secol de arta, de la Cel de-al Doilea Imperiu la debuturile cubismului. În felul acesta se crea o legatura ideala între Luvru - templu al artei clasice si Centrul Pompidou - templu al artei moderne. Lucrarile pentru transformarea vechii gari au avut loc în 1978 si au fost încredintate unui grup de specialisti în amenajarile interioare condus de italianul Gae Aulenti. Cei mai bine de 45000 de metri patrati expun astazi mai mult de 4000 de opere continând picturi, sculpturi, desene si mobilier. Înca de afara, chiar la intrare, esti in intâmpinat de statui uriase de bronz, reprezentând animale exotice. Parterul, care pe peretele de la intrare expune înca vechiul ceas al garii, cuprinde opere realizate între 1850-1870 semnate de Ingres, Delacroix, Monet, Pavis de Chavannes sau Gustave Moreau. Un spatiu larg este închinat aici lui Carpeaux si principalelor sale creatii, decoratii si statui de la Opera din Paris. Sunt prezente, pe lânga renumita statuie a sa „Dansul", ornamente scenice si decoruri. Sub podeaua de sticla a salii poti admira macheta Parisului, infatisând orasul la vremea respectiva.
          La etajul superior sunt expusi impresionistii: Monet, Renoir, Pissaro, Degas, si postimpresionistii Seurat, Signac, Toulouse-Lautrec, Gaugain, Van Gogh. Tot aici poti admira statui de Rodin sau Bourdelle. Exista si un etaj intermediar unde este prezentata arta dintre 1870-1914, arta oficiala a Celei de a Treia Republici, simbolismul si pictura academica.
          Muzeul Orsay nu este doar o colectie de opere, ci si un spatiu spiritual.