24 Mar 2017
Categorii
Prima pagina
SPECTACOLUL CUNOASTERII
ISTORII UITATE
PARANORMAL
FEMINA CLUB
STAREA DE VEGHE
TERRA X
MINUNI ALE LUMII
CONSULTATII FARA PLATA
TERAPII COMPLEMENTARE
BLITZ
HOROSCOP
ASTAZI IN ISTORIE
VERIFICATI-VA CUNOSTINTELE
FORUM
STIRI
BILETE DE AVION
PROGRAM TV
FELICITARI
VREMEA
PROGRAM CINEMA
MAGAZIN .RO
DESPRE NOI
CONTACT
User Menu
Avem 2 vizitatori online

Alte dovezi privind misterioasele „foo fighters”

Imprimare E-mail
joi, 22 octombrie 2015

 Intr-o lucrare recenta a fost rediscutat un mai vechi mister, datând din timpul celui de al Doilea Razboi Mondial, si anume fenomenul numit „foo fighters”. Cu aceasta ocazie s-a facut trimitere si la un articol scris in decembrie 1945, de Jo Chamberlin, intr-o revista militara, articol istoric din care vom rezuma, in cele ce urmeaza, câteva fragmente. In ultimele luni ale razboiului, echipajele multor bombardiere B-29, care zburau peste Japonia, au spus ca au vazut niste „mingi de foc”, care le-au urmarit avioanele; din când in când, acestea veneau, se asezau aproape de cozile lor, isi schimbau culoarea de la portocaliu la rosu, apoi la alb si inapoi din nou. Totusi ele nu se apropiau niciodata prea mult, ca pentru a ataca, asa cum faceau avioanele japoneze, cum erau cele sinucigase.

 De pilda, o minge de foc, cu diametrul de un metru, aflata la o distanta de circa 500 de metri, a urmarit un anumit B-29. Bombardierul a facut manevre de evitare a misterioasei lumini, dar mingea de foc a urmat avionul in aceeasi pozitie relativa, pret de mai multe mile, ca apoi sa dispara la fel de misterios cum a aparut. Alte echipaje B-29 au raportat incidente asemanatoare. Faptul cel mai important este ca niciun B-29 nu a fost afectat de acele bile de foc, desi pe atunci nimeni nu stia asta si pilotii se temeau de ce e mai rau.

 Echipajul unui bombardier B-24 Liberator, care zbura la altitudinea de 3.300 de metri deasupra lagunei Truk, din Pacific, a vazut cum doua lumini rosii, cam ca niste mingi de baschet, s-au apropiat rapid de jos si s-au luat dupa avion. Dupa o ora, una dintre lumini a facut cale intoarsa si a disparut; cealalta a continuat sa-i urmareasca – când in spate, când intr-o latura, când in fata – cam un kilometru, pâna când a urcat la 4.500 de metri in directia soarelui si a disparut. Intre timp, echipajul de pe B-24 a chemat prin radio mai multe statii radar de pe insula, pentru a vedea daca au existat avioane in zona. Raspunsul a fost: „niciunul”.

Alte „bile de foc”

 Bilele de foc au fost un mister si in Europa, de pilda deasupra Germaniei. La ora zece, a unei seri de noiembrie târzie, in 1944, locotenentul Ed Schlueter, un pilot tânar, competent, din Oshkosh, Wisconsin, incadrat in escadrila 415, decola cu un avion de vânatoare de la Dijon, Franta, pentru o misiune de rutina de noapte. Alaturi de el zburau, in calitate de observator radar, locotenentul Donald J. Meiers si locotenentul Fred Ringwald, ofiter de informatii al escadrilei, in calitate de observator.

  Si-au inceput cautarea baleind cerul de noapte pe cele doua maluri ale fluviului Rin, la nord de Strasbourg. Noaptea era destul de clara, cu câtiva nori si un sfert de luna. In unele privinte, un avion de vânatoare de noapte functiona pe atunci ca un campion de box a carui vedere nu este foarte buna; el trebuia sa se bazeze pe alte simturi care sa-l ghideze catre adversarul sau. Armata SUA avea statii radar la sol, care urmareau toate avioanele care zburau in zona si spuneau vânatorilor de noapte locul acestora. Avionul de vânatoare se indrepta catre tinta, o prindea cu propriul radar si se apropia pâna putea vedea obiectivul cu ochiul liber; il soma sa se identifice, iar daca avionul nu dovedea ca e „prieten”, incerca sa-l doboare. Sau, era el insusi doborât, intrucât germanii operau aeronavele cam in acelasi fel ca si americanii. Si la fel faceau si japonezii.

 Avionul pilotat de Schlueter zbura la o altitudine joasa. Echipajul era in alerta, pentru a evita cosuri de fum, baloane de baraj, proiectoare, arme antiaeriene, dar si muntii din apropiere. La un moment dat, au vazut niste lumini in fata. Nu erau stele, nici reflexii pe geam. Apoi le-au distins mai bine. Erau opt sau zece bile portocalii de foc, intr-un sir, miscându-se prin aer cu o viteza uluitoare. S-au pozitionat, ceva mai departe, in dreptul aripii stângi. Erau oare avioane inamice care-i urmareau? Pilotul a verificat imediat, chemând prin radio statiile de radar aliate, aflate la sol. Nu era nimic in preajma. Nici Meiers nu vedea nimic pe radarul avionului.

 Schlueter nu stia cu ce se confrunta. Putea fi o noua arma letala germana. Totusi, el si-a indreptat avionul spre acele lumini, gata de actiune. Atunci luminile au disparut, ca sa reapara ceva mai târziu, dar mult mai departe. Dupa alte cinci minute, au disparut complet, printr-o miscare de alunecare.

 Aviatorii, nedumeriti, si-au continuat misiunea, distrugând atunci sapte trenuri de marfa in spatele liniilor germane. Când au aterizat din nou la Dijon, ei au decis sa faca ceea ce ar face orice militar prudent: au tacut pentru moment. Schlueter si Meiers erau aproape de terminarea misiunilor lor si nu doreau sa fie retinuti la sol de vreun medic sceptic din aviatie, pentru „epuizare nervoasa” datorata luptelor, intrucât „au vazut niste chestii”.

 Dar, câteva nopti mai târziu, locotenentul Henry Giblin, din Santa Rosa, California, pilot, si locotenentul Walter Cleary, din Worcester, Massachusetts, radarist, zburând la altitudinea de 300 de metri, au vazut o lumina rosie uriasa, la vreo 300 de metri deasupra lor, deplasându-se cu 320 de kilometri pe ora. Oamenii au crezut ca, poate au mâncat la popota ceva ce nu le-a cazut bine. Deci, nici ei nu s-au grabit sa raporteze experienta traita.

 In noaptea de 22-23 decembrie 1944, un alt pilot din escadrila 415 zbura, cu un radarist, la altitudinea de 3.000 de metri, aproape Hagenau. Asa cum au spus mai târziu, „Am vazut doua lumini urcând catre noi de la sol. La atingerea altitudinii noastre, s-au stabilizat si au ramas in spatele nostru. Luminile erau niste sfere luminoase mari, portocalii. Dupa ce au stat lânga avionul nostru timp de doua minute, s-au desprins si s-au intors, indepartându-se apoi, sub un control perfect”.

 In noaptea urmatoare, aceiasi doi barbati, zburând la 3.000 de metri, au observat o „flacara rosie” singulara. Locotenentul David L. McFalls, din Cliffside, NC, pilot, si locotenentul Ned Baker din Hemat, California, observator radar, au vazut si ei cum „un obiect rosu stralucitor a tâsnit direct in sus, apoi a aparut ca si când ar fi fost o aeronava, a facut un tonou, a coborât si a disparut”. Aceasta a fost, de altfel, prima si singura sugestie ca ar fi fost vorba de un dispozitiv de zbor controlat.

 Treptat, practic toti membrii escadrilei 415 au vazut astfel de lumini si le-au si raportat. La inceput, cei ce vorbeau despre ele erau luati peste picior de ceilalti, pâna când acestia le-au vazut si ei. Desi se confruntau cu o situatie naucitoare, si inca una cu potential letal, escadrila 415 si-a continuat performantele sale remarcabile de lupta.

 Rapoartele au fost primite la esaloanele superioare cu zâmbete: „Sigur, trebuie sa fi vazut ceva, dar sunteti siguri ca v-ati facut orele de somn?”... Intr-o zi, la restaurantul ofiterilor, un pilot a sugerat ca ar trebui ca aceste lumini sa capete un nume. Un cititor de benzi desenate „Smokey Stover”, la moda pe atunci, a sugerat ca ele sa fie numite „foo fighters”, deoarece, in acele benzi, un personaj spunea repetat fraza lipsita de sens: „unde nu e foo nu e foc”. Iar „fighter” inseamna avion de vânatoare. Iar numele a ramas.

Simple balize luminoase?

 Cele vazute de escadrila 415 pe timp de noapte au fost confirmate in parte si ziua. La vest de Neustadt, pilotul unui avion de vânatoare P-47 spunea ca: „am vazut o minge de culoare aurie, cu un finisaj metalic, deplasându-se incet prin aer. Intrucât soarele era destul de jos, este imposibil sa spun daca soarele se reflecta pe ea, sau lumina venea din interior”. Un alt pilot P-47 a raportat „o sfera aurie, fosforescenta, având 3-5 picioare in diametru si care zbura la inaltimea de 2.000 de picioare”.

 In timp ce rapoartele oficiale despre „foo fighters” ajungeau la conducerea grupului, care „le lua la cunostinta”, s-au cautat diverse explicatii. S-a spus ca erau balize luminoase. Dar acestea nu plonjeaza, nu urmaresc si nu se departeaza apoi. Sa fi fost un mijloc de a inspaimânta pilotii? Daca a fost asa, efectul a fost nul, totusi luminile au continuat sa apara. Nu au fost nici avioane ori bombe cu sau fara pilot. Baloane? Toti pilotii stiau de ele si le recunosteau. Intre altele, cele meteorologice urcau vertical si, in cele din urma, explodau. Puteau fi focuri ale artileriei antiaeriene? S-a stabilit ca nu a existat nicio corelatie intre observatiile de „foo fighters” si barajele de artilerie intâlnite. Pe scurt, nicio explicatie nu a stat in picioare.

 Unii oameni de stiinta din New York au spus ca ceea ce au vazut aviatorii in Germania a fost „lumina Sfântului Elmo”, un fenomen de incarcare electrostatica, intâlnita in timpul furtunilor pe vârfurile turlelor de biserici, pe catargele navelor si pe copacii inalti. Dar pilotii cunosteau acest fenomen si nu au existat conditiile producerii sale.

 Escadrila 415 a continuat sa vada „foo fighters” si in 1945, iar comportamentul acestora a devenit tot mai misterios. De fiecare data, radarele au confirmat ca avionul era singur pe cer. Interesant este ca fenomenul a disparut pur si simplu, atunci când fortele terestre aliate au capturat zona de est al Rinului.

 In 1945, când aparea articolul din care am spicuit cele de mai sus, inca se mai spera ca se va gasi o explicatie. Mai târziu, când multe documente secrete au devenit publice, aliatii au aflat ca aceste stranii aparitii au fost vazute si de pilotii germani sau japonezi, care, la rândul lor, au fost convinsi ca erau arme secrete de origine americana sau britanica. Nemtii, de pilda, incredintasera studierea fenomenului asa-numitului „Sonderbüro no. 13” din cadrul Luftwaffe.

DAN D. FARCAS

 
< < articolul precedent   articolul urmator > >

Cauta in arhiva magazin.ro
ABONAMENTE LA REVISTA MAGAZIN

Cititorii fideli ai revistei noastre au la dispozitie articolele cele mai interesante direct online, in aceasta pagina de internet. Exista, insa, si o alta categorie de cititori fideli care prefera editiile tiparite, prin care noi incercam sa ajungem in toate colturile tarii. Pentru acestia exista optiunea abonamentului, una dintre cele mai sigure si mai facile metode de a intra, saptamanal, in posesia revistei MAGAZIN.

Nu ezitati sa va abonati!

Abonamentul se poate face fie direct la redactie (pentru aceasta trebuie sa completati mandatul postal pe care il obtineti de la orice Oficiu Postal dupa modelul reprodus mai jos, achitand pentru: 1 luna 6,00 lei; 2 luni 12,00 lei; 3 luni 18,00 lei; 4 luni 24,00 lei; 5 luni 30,00 lei; 6 luni 36,00 lei), fie prin Oficiile Postale (Revista Magazin figurand la pozitia 19355 din Catalogul Publicatiilor).

CONTACT

Telefon:
021. 317. 89. 65
021. 317. 89. 66

GSM
0722. 625. 622
 
Fax
021.317. 89.65
 
Email:

Aceasta adresa de e-mail este protejata impotriva spamului, JavaScript trebuie activat a putea vizualiza pagina.

Incercam astfel sa nu ii dezamagim in nici un fel pe cititorii nostri, o preocupare de la care nu am abdicat niciodata, pe parcursul ultimelor decenii.

Aboneaza-te la newsletter
Email:

Subscribe Unsubscribe
Sondaj
Cele mai noi articole
» Sfidarea robotilor: oamenii sa devina cyborgi!
» Gloriosul William al Angliei
» Revista RUFOR (1994-1996)
» Lifting natural
» Supa de spanac
» Mafioti fara frontiere
» Schitul Pietreni
» Nudul ca vocatie
» Paradisul cormoranilor pescari
» Prematurii si riscul pentru sanatatea lor viitoare
» Spuneti adio oboselii!
» Eseuri despre „facerea” literaturii
» Kurt Russell – triumful modestiei
» Horoscopul saptamanii: 20-26 martie 2017
» 16 martie 1815 – Printul Willem devine rege al olandezilor
» Tema: „PRINTI SI PRINTESE”
» Ce s-ar intampla daca am ramane 24 de ore fara Internet?
» Terorism „rosu” japonez
» Exista o baza secreta OZN in Lacul Vidraru?
» Ten de star
Cele mai populare articole...
» Adevarul despre pasiunile erotice ale Mariei-Tereza
» Calciul si magneziul - vitale pentru sanatate
» Tiroida, o glanda mica, probleme mari
» Sfaturile bioterapeutei Djuna
» Ce a ascuns Charles Darwin?
» Luna va disparea de pe bolta cereasca
» Haremul - inchisoarea femeilor favorite (2)
» Bolile se vor auto-vindeca
» Hernia de disc, o boala la moda
» Pe Marte exista viata!
» Haremul - inchisoarea femeilor favorite
» In Peru exista un loc miraculos, unic in lume: Lacul care aduce copii
» 3 pozitii de relaxare
» Viciul care duce la buna-dispozitie
» Iuda intr-un manuscris controversat
» Miracolul lumii invizibile: Lumea dupa Nilsson
» Psoriazisul, vindecat de pesti!
» "Teapa" gripei aviare
» O rapire OZN in Florida
» Corp ceresc condamnat la moarte


Arhiva: » 1 » 2 » 3 » 4 » 5 » 6 » 7 » 8 » 9