ISTORII UITATE

Unul dintre cele mai enigmatice incidente pe care le-a cunoscut istoria ultimului secol s-a petrecut cu aproape un sfert de veac in urma, intr-o regiune a Africii, din fericire izolata. Spunem izolata fiindca, daca un astfel de cataclism s-ar fi produs in vreo zona mai populata, numarul victimelor ar fi fost ingrozitor de mare. Oamenii de stiinta care au studiat fenomenul au fost mai intâi incapabili de a-i da o explicatie logica pentru ca, atunci si-au dat seama de ce se intâmplase, sa ramâna socati...

Sclipirile hipnotice ale aurului i-au atras intotdeauna pe muritori, chiar daca, de fiecare data, metalul galben a adus pierzania celor care-l aveau, ca intr-un fel de blestem ancestral. Si in timpurile moderne, ca si in urma cu mii de ani, oamenii s-au dovedit capabili de orice mârsavii spre a obtine praful galben. Neamurile barbare care, la inceputul Evului Mediu, au navalit in Europa, l-au cautat cu indârjire, ajungând in Lumea Noua, conchistadorii au furat sute de tone de aur de la azteci sau incasi, si nu mai departe de secolul XX, nazistii, cotropind Europa, au pradat, la rându-le, bogatiile locuitorilor ei, fara scrupule. Se stie ca de-a lungul veacurilor au fost descoperite multe tezaure continând nepretuite bijuterii de aur. Chiar si asa, insa, exista inca destule comori sau vestigii care asteapta sa fie scoase la iveala. Ce sanse avem sa admiram cândva aceste obiecte in salile muzeelor? Foarte mari, ne asigura savantii si arheologii...

Pentru romani, cucerirea Siracuzei a fost considerata, la vremea respectiva, adica in anul 212 i. Hr., un „galop de sanatate”. Dar, potrivit cronicarilor antici, legiunile care triumfasera asupra salbaticilor gali si infransesera fiorosii elefanti ai lui Hannibal, au gasit, cand s-au indreptat, la bordul triremelor, spre portul orasului, soldati inarmati cu... oglinzi! Si n-au apucat sa se apropie prea mult de tarm, ca mandrele lor corabii au fost cuprinse de flacari, devenind astfel primele victime ale „razelor mortii’, cum aveau sa numeasca mai tarziu asemenea arme distrugatoare de la  distanta.

Basmele si legendele sunt pline de regi sau imparati intelepti care domnesc pana la adanci batranete, lasand in urma tari bine intocmite si supusi fericiti. Asa ceva se intampla insa in basme, caci in realitate, mai ales la inceputul Evului Mediu, suveranii, numai de vieti lungi si supusi multumiti n-au avut parte. Si poate ca un exemplu edificator, in acest sens, il reprezinta Anglia: majoritatea regilor ei din perioada medievala au avut parte de sfarsituri violente...

Mitul pierdutei civilizatii a Atlantidei a atras, de-a lungul epocilor, atentia a numeroase personalitati, insa nimeni nu a putut stabili adevarul in aceasta privinta, iar raspunsul la intrebarea „au existat vreodata atlanti?” a fost imposibil de dat. La ora actuala, exista o sumedenie de ipoteze legate de aceasta controversa. S-a vehiculat ideea ca ea s-ar fi aflat in Atlantic, langa coastele Africii, in afara „coloanelor lui Hercule” – stramtoarea Gibraltar, in vreme ce unii cercetatori sunt de parere ca Atlantida ar fi de fapt actuala Antarctica. Arheologul elvetian Eberhard Zangger crede ca Atlantida ar fi fost... Troia! Majoritatea oamenilor de stiinta par de acord sa constate ca Platon avea informatii despre cataclismul petrecut in insula Santorini, din Marea Mediterana, in vreme ce faimosul clarvazator Edgar Cayce sustinea ca ea s-ar fi aflat in preajma insulelor Bermude. O ipoteza total diferita, o „ultima bomba”, am putea spune, ii apartine jurnalistului italian Sergio Frau, care este convins ca legendarul taram s-ar fi aflat de fapt in insula Sardinia.

S-a tot vorbit despre temerile, justificate in opinia unora, privitoare la punerea in functiune la Geneva a celui mai mare experiment stiintific din toate timpurile. Multa lume a stat cu spaima in suflet, crezand ca fara sa vrea, savantii vor realiza o gaura neagra capabila sa transforme planeta in ruina, in doar cateva secunde. In ciuda asigurarilor date de specialisti, care sustineau ca chiar daca isi vor face aparitia unele gauri negre, ele vor fi extrem de mici si practic inofensive, lumea a continuat sa se teama. Dar sfarsitul lumii n-a mai avut loc, nici dupa ce colidronul CERN s-a defectat si a fost repus ulterior in functiune. Pentru unii, sunt bani aruncati pe fereastra, pentru altii toata tarasenia nu reprezinta decat o amanare a sfarsitului lumii, in vreme ce tot mai numerosi sunt cei ce cred ca nu este decat o alarma falsa. Ca atatea „apocalipse” din istorie, prezise dar niciodata intamplate...

Aceste cuvinte memorabile ar fi apartinut, potrivit traditiei, generalului Cambronne, seful Garzii lui Napoleon Bonaparte, si ar fi fost rostite in timpul bataliei de la Waterloo, cand francezilor, inconjurati, li s-a cerut sa capituleze. Istoricii sunt de acord ca este vorba de un caz tipic de expresie inventata dupa eveniment, intrucat Cambronne a raspuns, la auzul cererii de capitulare, cu mult mai soldatescul „Merde!” Dar expresia a ramas, ca simbol al luptei eroice, pana la moarte, si ar putea fi la fel de potrivita oricaruia dintre exemplele de mai jos.

De cele mai multe ori, marile descoperiri si inventii din istoria omenirii au reprezentat rodul a ani de cercetari si eforturi, a nenumarate incercari esuate, pana la a obtine mult doritul rezultat final. Toate aceste inventii au venit din mintea unor oameni geniali, care au avut curajul sa „vada” mult mai departe in viitor decat semenii lor, chiar si cu riscul de a fi considerati lunatici. Astazi, cand stiinta si tehnologia au atins un nivel de neimaginat nu mai departe de acum un secol, inventiile se succed intr-un ritm ametitor. Exista insa o serie de inventii din trecut care, desi pierdute poate pentru totdeauna, continua sa ne fascineze, facandu-ne sa consideram ca oamenii de atunci erau cel putin la fel de ingeniosi precum cei de acum.

Au intrat in scena atunci antropologii: la sugestia lui Rene Barnett, unul dintre producatorii documentarului „Legatura de sange”, specialisti care au vrut sa-si pastreze anonimatul, dat fiind subiectul deosebit de delicat, au examinat fotografiile trupului ascuns de giulgiu. Bazandu-se pe caracteristicile faciale care diferentiaza craniul unei femei de cel al unui barbat, concluzia a fost ca acel corp apartine unei femei. Este oare acesta cavoul care adaposteste ramasitele pamantesti ale Mariei Magdalena? Timpul va oferi, cu siguranta, un raspuns. Intre timp, interesul fata de descoperire nu a scazut deloc, ci dimpotriva, s-a intensificat, mai ales dupa ce Hammott a gasit, urmand indiciile existente in biserica de la Rennes-le-Chateau, o alta firida, in care se aflau patru sticle pecetluite cu ceara verde, datand din secolul 19.

Oraselul francez Rennes-le-Chateau este un loc al misterului, inconjurat de o atmosfera de secretomanie si dand impresia ca ascunde date care, odata scoase la iveala, ar putea provoca un veritabil cutremur in gandirea religioasa si in societatea crestina de azi. A fost oare implicat François Berenguer Sauniere, preotul acestei obscure asezari in dificila sarcina de a pastra secretul presupusului mariaj dintre Iisus Hristos si Maria Magdalena?

Pentru oameni, fie ca sunt sau nu convinsi de existenta unei lumi de Dincolo, moartea reprezinta o vesnica odihna pentru trupul obosit dupa permanenta alergatura pe care a reprezentat-o viata pe Pamant. Dar nu toti au parte de o astfel de odihna. Dimpotriva, exista personaje in istorie pentru care moartea a fost doar inceputul unor aventuri extraordinare, de care n-au avut parte atunci cand erau vii...

Marele Razboi pentru Apararea Patriei, cum sovieticii au numit confruntarea epica in care a trebuit sa faca fata hoardelor naziste, a fost probabil unul dintre cele mai sangeroase si mai dramatice conflicte din istoria omenirii, soldat, daca este sa dam crezare istoricilor, cu zeci de milioane de morti. Anii grei ai razboiului au fost martori la numeroase acte de eroism, savarsite adesea nu de militari de profesie, ci de civili pe care viata ii aruncase, intamplator, in valtoarea luptelor. Dintre acesti eroi fara epoleti se detaseaza, fara indoiala, figura luminoasa a unei tinere din Ucraina, pe nume Liudmila Pavlicenko, devenita o veritabila „Nemesis” pentru soldatii lui Hitler...

Nu exista persoana, pe lumea asta, care sa nu aiba slabiciunile ei umane, vicii sau defecte mai marunte sau mai grave. Politicienii si in general oamenii publici nu fac exceptie, doar ca in cazul lor orice greseala savarsita candva este amplificata ulterior de presa, punandu-i intr-o postura deloc favorabila. Adesea, ei incearca sa ascunda gunoiul sub pres, evitand orice discutii despre trecutul lor. Dar adevarul iese ca untdelemnul la suprafata si mai deveme sau mai tarziu, stafiile trecutului, care le bantuie pe aceste personalitati, devin vizibile si fac ca reputatia „nepatatilor” sa fie tarata prin noroi...

Desi numiti „urmasi ai sfantului Petru” si venerati ca niste sfinti in viata, suveranii pontifi nu s-au ridicat intotdeauna la inaltimea ilustrului lor inaintas, cel prin care Iisus si-a cladit Biserica. Mai mult, unii dintre ei s-au remarcat nu prin sfintenie, ci prin vicii si turpitudine, fiind implicati in scandaluri rasunatoare, ce au reprezentat pete de nesters pe obrazul catolicismului.

Acei oameni minunati, care inventeaza masini uimitoare, o fac nu doar pentru a deveni faimosi si a se umple de bani ci si pentru a ajuta la progresul omenirii, la propasirea civilizatiei. Descoperirile si inventiile lor fac lumea sa se invarta si transforma cele mai incredibile fantezii in realitate. Dar de multe ori, inventii pentru care savanti luminati cheltuie ani de munca si cercetari neobosite, ajung sa le aduca chiar pieirea lor, pentru ca adesea, in istoria civilizatiei, stiinta s-a dovedit o arma cu doua taisuri, afectandu-i in primul rand pe cei mai avizi utilizatori ai ei... Ne-am propus sa va readucem in atentie, in randurile ce urmeaza, cateva dintre cazurile de inventatori care, daca n-ar fi avut proasta inspiratie sa dea viata ideilor lor, ar fi trait poate pana la adanci batraneti...

Indiscutabil, prin intermediul straniilor si variatelor sale ritualuri, francmasoneria reprezinta mostenitoarea multor traditii stravechi, unele datand inca din perioada Egiptului faraonic. Influenta acestei organizatii asupra careia pluteste si astazi cel mai deplin mister, a ramas puternica in decursul secolelor, masonii fiind responsabili de multe evenimente epocale ale istoriei. Ce este si mai uimitor e faptul ca unii dintre membrii sai, infiltrati strategic in cadrul NASA, au pus la punct unele misiuni spatiale de asa natura incat sa le confere un puternic simbolism masonic. In principal expeditiile catre Luna, organizate sub directa supraveghere a unor masoni importanti, au facut ca omenirea sa cucereasca astrul noptii prin si in numele acestei extraordinare societati secrete.

Recenta eruptie a vulcanului islandez Eyjafjallajökull a produs, dupa cum se stie, pagube de miliarde de dolari, fara sa faca insa, din fericire, si victime umane. Tonele de cenusa aruncate in atmosfera prin cosul acestui vulcan, considerat „minor” de specialisti, ne-au amintit insa cat de liliputana si de neputinicioasa este fiinta umana in fata stihiilor naturii. Ce s-ar putea intampla daca ar erupe un alt vulcan, de dimensiuni mult mai mari decat cel islandez? Istoria, care a consemnat cateva asemenea explozii de proportii, ne-ar putea oferi referinte elocvente in acest sens.

Daca traditia spune care ar fi cea mai veche meserie din lume, in ceea ce le priveste pe femei, probabil ca in cazul barbatilor parerile sunt impartite. Cert este totusi ca meseria de calau poate candida cu succes la acest titlu; din timpuri imemoriale, cand s-au format primele comunitati umane, suveranii au avut pe langa ei un calau, gata oricand sa duca la indeplinire asprele porunci; Harun al-Rasid, de pilda, inteleptul calif arab, era, in egala masura, si un tiran crud, al carui insotitor permanent era un calau, dovada ca pentru el justitia avea tais ascutit... In Evul Mediu, meseria de calau a fost temuta si, desi calaii se bucurau de avantaje materiale considerabile, ei erau dispretuiti si marginalizati – pana si in cimitire, locul lor de veci era departe de al celorlalti oameni. Am putea crede ca din aceasta epoca istorica provine calaul cu cel mai mare „randament”. O convingere falsa, intrucat macabrul record in domeniu ii apartine unui individ care a trait in secolul trecut...

A starnit o valva deosebita aparitia, anul trecut, a filmului „Inglorious Basterds”, regizat de controversatul Quentin Tarrantino; actiunea este exploziva, dar subiectul fictiv: un comando de evrei care-si propune, in Al Doilea Razboi Mondial, lichidarea principalilor lideri nazisti. O asemenea idee, desi interesanta, n-a fost niciodata materializata, veti fi inclinati sa spuneti. De fapt, putini stiu ca filmul a fost totusi inspirat de un fapt real: aparitia, spre sfarsitul conflagratiei mondiale, a unei grupari evreiesti hotarata sa-i execute pe criminalii de razboi nazisti dar nu doar pe ei...

Anul 1917 a reprezentat un moment crucial in evolutia Primului Razboi Mondial. Pe de o parte, cucerirea puterii de catre bolsevici, in Rusia, a zguduit puternic siguranta taberei Antantei, permitand Puterilor Centrale sa poata lupta doar pe un singur front si sa aiba spatele asigurat, in Rasarit. In aceste conditii, ar fi fost posibil ca Germania, Austro-Ungaria si aliatii lor sa triumfe. Dar intrarea in razboi a Statelor Unite nu doar ca a compensat lipsa Rusiei ci a contribuit decisiv la victoria finala a Antantei. Se vorbeste foarte mult despre scufundarea navei comerciale Lusitania de catre germani, ca fiind factorul crucial in decizia americana. Dar acest incident tragic s-a petrecut in 1915 si, desi a creat in opinia publica din SUA un puternic curent de simpatie pentru Antanta, nu a avut repercusiuni imediate. Adevaratul factor declansator a fost o telegrama trimisa de ministrul de externe al Reichului ambasadorului german la Washington.