BLITZ

Indiferent ca vorbim despre crestinism, iudaism, islamism, budism sau hinduism, trebuie sa acceptam ca nici una dintre aceste religii nu este lipsita de aspecte controversate – dovada si numeroasele curente si secte ce contravin doctrinelor oficiale. Candva, cei ce se opuneau dogmei stabilite de inaltii clerici erau adesea executati. La fel stateau lucrurile si cu artistii ale caror opere erau considerate „blasfemiatoare” sau contravenind preceptelor canonice. In epoca moderna, lucrurile s-au schimbat, din fericire si creatorii de arta risca sa se aleaga, in majoritatea cazurilor, doar cu o afurisenie pentru actiunile lor. Nici regizorii si scenaristii nu scapa „neurecheati”...

Nu va speriati: nu la serialul de desene animate atat de indragit de cei mici ne-am referit! Dar titlul pe care l-am ales este o reflectare perfecta a actiunii din cea mai recenta pelicula semnata Martin Scorsese, Shutter Island, tradusa la noi, total neinspirat, „Shutter Island – Cineva a disparut”. Nu va lasati insa inselati de infantilitatea titlului gasit de difuzorii romani si mergeti sa vedeti filmul: este una dintre cele mai superbe realizari cinematografice din ultimul deceniu!

In Statele Unite ale Americii apar an de an filme ce vorbesc despre conspiratii monstruoase, in care sunt implicate de cele mai multe ori guvernul si agentiile secrete, situatie menita sa puna la indoiala insasi existenta unui climat democratic. Desigur, majoritatea producatorilor sustin ca nu este decat o fictiune si nici prin gand nu le-ar trece sa invinovateasca autoritatile ca s-ar ocupa cu asemenea matrapazlacuri si in viata reala. Unii insa nu doar ca fac filme despre „teoria conspiratiei” menite sa te puna pe ganduri, dar au curajul sa declare raspicat, si in afara platourilor de filmare, ca lumea este condusa din umbra si din pacate nu de cine trebuie...

Dupa ce cinematograful ne-a daruit, la inceputurile sale, o pleiada intreaga de comici vestiti, de la Chaplin la Buster Keaton si Stan si Bran, el a fost ceva mai zgarcit cu talentele in domeniul comediei, exceptiile numite Jerry Lewis sau Norman nefacand altceva decat sa confirme regula. A venit apoi randul unui australian numit Benny Hill sa ne incante cu gagurile sale, pentru ca trasnitul Mr Bean sa ne introduca in lumea unui umor considerat adesea „cumplit” si „scabros”. Un alt comic care ne ofera, cu fiecare noua aparitie, o alta fateta a geniului sau, este Leslie Nielsen. Un actor care si-a inceput insa cariera cu roluri serioase, de june prim, pentru ca mult mai tarziu sa-si gaseasca vocatia de comic desavarsit. Sau, altfel spus, parafrazand titlul unei cunoscute pelicule a sa, „un comic cu explozie intarziata”.

Despre preocuparile marilor puteri vizand folosirea capacitatilor extrasenzoriale, precum telekinezia sau telepatia in scopuri militare s-a vorbit mult in ultimii ani, mai ales dupa incheierea Razboiului Rece, dar nu se stie mai nimic, informatiile fiind extrem de bine pazite. Chiar si asa, din declaratiile martorilor care ar fi participat la asemenea experimente secrete, se stie ca atat americanii cat si sovieticii au derulat cercetari privind folosirea mintii umane pe post de arma letala. Acesta este de altfel si subiectul unuia dintre cele mai controversate filme realizate in ultimul an, „The Men Who Stare at Goats”, prezentat pe ecranele romanesti ca „Omul care se holba la capre”.

Dupa ce anul trecut, producatorii de la Hollywood dar nu numai ei ne-au oferit o multime de filme spectaculoase – desi nu neaparat si de calitate – si am avut bucuria ca peliculele romanesti sa cucereasca simpatia juriului, materializata prin numeroase premii, si aplauzele cinefililor. Ce va aduce insa 2010, in materia de cultura cinematografica? Mogulii celei de-a saptea arte promit sa ne rasfete cu productii numai una si-una...

Predilectia mogulilor de la Hollywood pentru filmele cu vampiri este binecunoscuta si nu-i de mirare ca, mai ales in ultimii ani, au aparut numeroase pelicule ai caror protagonisti sunt aceste macabre creaturi ale noptii. Ceea ce noua, romanilor, nu prea ne convine, e faptul ca in majoritatea acestor productii Dracula, contele vampir, cel insetat de sange de fecioara, este identificat, in mod total absurd, cu Draculea – domnitorul Tarii Romanesti, renumit pentru cruzimea sa. Vlad, o pelicula ce urmeaza sa apara in acest an isi propune sa elimine pentru totdeauna confuzia din mintile ametite ale publicului occidental, prezentand adevaratul personaj istoric.

Am parafrazat intentionat titlul unei pelicule romanesti din anii ’70, in care toata lumea radea, canta si mai ales dansa, pentru a reflecta o situatie intalnita nu doar la noi ci si pe alte meridiane: aparitia unor cantareti – in cazul amintit Margareta Paslaru – pe post de actori. Sigur, veti spune, adeseori vocea nu tine loc si de talent scenic si marturie in acest sens stau realizarile modeste ale lui Britney Spears in Crossroads, ale lui Mariah Carey in Glitter si chiar ale lui Elvis, in multimea de filme muzicale in care a jucat si unde era bun doar atunci cand canta. Nimic mai fals, afirma criticii, aducand ca argument performantele cinematografice ale altor muzicienei faimosi.

Se intampla des – iar in ultima vreme chiar prea des – ca tinerele cupluri, multe abia casatorite, sa divorteze, dandu-si seama ca legatura care i-a unit a fost prea fragila pentru a dura o viata intreaga. Peste noapte, dragostea vesnica devine „o ratacire de neiertat”, „porumbita” ajunge „o vaca nesimtita” iar „printul meu” se transforma intr-un „golan adunat de pe strada”. Desigur, nu intotdeauna divorturile sunt cu scantei, caci partenerii prefera sa isi spele rufele murdare in familie si sa se desparta fara prea mult tam-tam. Mai ales cand e vorba despre cuplurile de vedete care aleg sa puna capat relatiei, discretia e cuvantul de ordine. Desigur, o discretie scump platita. Cam cat le mai costa pe staruri iesirea dintr-o casnicie?

Ceremonia nuptiala reprezinta, fara indoiala, unul dintre cele mai placute si mai impresionante evenimente din viata pamantenilor. Imbracati, ea intr-o rochie alba, diafana, el intr-un costum care-i vine ca turnat, cei doi insuratei isi jura, in fata preotului si inconjurati de rude, prieteni si apropiati, credinta vesnica, la bine si la rau. In ultima vreme insa, obiceiurile la nunta s-au mai schimbat si unii excentrici, influentati de cultura moderna, au transformat ritualul clasic al mariajului, dupa gusturile proprii. Ce a rezultat de aici? O serie intreaga de evenimente bizare, care i-ar putea umple de oroare pe puritani dar nu fac decat sa-i amuze pe cei mai multi dintre noi.

Mai sunt putine ore pâna ce Mosul va bate in usile copiilor de pretutindeni, aducând cadouri pe principii cvasi-leniniste (adica fiecaruia dupa nevoi, dar si in functie de posibilitatile de criza!). Ca in fiecare an, televiziunile vor incepe sarabanda de filme, desene animate si programe artistice si de „divertisment”, adica de spalat, limpezit si uscat creierul, in vesnica lor goana dupa audienta. Daca v-ati saturat de aceleasi si aceleasi comedii rasuflate de Craciun, va recomandam o lista de filme rareori difuzate in ultimii ani, de Sarbatori, filme ce cu siguranta vor aduce cu ele frumusetea, blândetea si candoarea pe care aceasta mare sarbatoare crestina le picura in sufletul fiecaruia dintre noi.

Daca va mai aduceti aminte, asa spunea un personaj din controversatul serial Twin Peaks, cuvintele sale revenind ca un laitmotiv, pe tot parcursul filmului. Am ales aceasta sintagma pentru ca ea reflecta perfect si actiunea unei pelicule pe care o veti putea viziona in curand pe marile ecrane de la noi: The Fourth Kind. Altfel spus, o „intalnire de gradul IV”, mult mai terifianta si aproape la fel de bine realizata ca „Intalnirea de gradul III” cu care ne rasfata, cu ani in urma, Steven Spielberg...

De ani buni, pasionatii filmelor horror sunt obisnuiti cu pelicule in care, pe langa actorii „in carne si oase”, rolurile principale sa fie detinute si de creaturi monstruoase, realizate fie pe computer, fie in atelierele specialistilor in efecte speciale. A ajuns aproape o axioma faptul ca un film de groaza care se respecta si vrea sa aiba succes, sa prezinte, pe langa o poveste terifianta, si asemenea fapturi ciudate, izvorate dintr-o imaginatie mai bogata decat sultanul Bruneiului. Recenta productie „Paranormal Activity” nu doar ca sparge toate canoanele de acest gen, dar dovedeste ca, mai ales cand e vorba de un horror, spectatorii pot fi impresionati – si, in cazul de fata, terifiati – nu doar de ceea ce vad, cat de ce nu vad...

Sunt rasfatate, adulate, de-a dreptul vanate de papparazzi, care vor sa surprinda fiecare gest, fiecare zambet, fiecare cuvant al lor. Sunt odraslele de vedeta, copii nascuti in purpura, care-si pot permite orice moft, pentru ca ilustrii lor parinti ar fi in stare sa le ofere si Luna de pe cer. Viata lor este, fara indoiala, o continua desfatare dar multi poarta nu doar povara unui nume celebru ci si nesansa unui prenume de multe ori caraghios. Pentru ca starurile, convinse ca sunt plamadite din alt aluat decat pamantenii de rand, nu ezita sa dea copiilor lor niste prenume „deosebite” dar de cele mai multe ori hilare...

Majoritatea productiilor cinematografice sunt destinate deconectarii publicului larg si eliberarii de grijile de zi cu zi; sunt filme fara pretentii, agreabile, chiar si cand este vorba despre thriller-uri, pe care le uiti la putina vreme dupa ce ai iesit din sala de cinema sau dupa ce ai comutat telecomanda pe un alt program. Exista insa unele pelicule care si-au pus amprenta asupra culturii contemporane. Intentionat sau nu, ele au pus pe tapet chestiuni sociale delicate, au starnit controverse de proportii, au dus la schimbarea unor legi, au promovat ideologii si, au schimbat chiar cursul istoriei, prin impactul lor asupra societatii.

Nu este un secret pentru nimeni ca scenariile catastrofice sunt la mare cautare la Hollywood. Succesul de box office al unei pelicule ce vorbeste despre seisme de gradul 9, eruptii vulcanice catastrofale, inundatii, incendii sau ere glaciare instalate peste noapte este garantat. Daca mai adaugam, printre ingrediente, si vreun tsunami sau un meteorit mare cat China, care se pravaleste pe Pamant, putem fi siguri ca producatorii isi vor umple buzunarele si vor avea sali pline. La o asemenea performanta se pot astepta si realizatorii filmului „2012”, care va rula in curand pe ecranele romanesti.

Tatuajele si body-piercing-ul nu reprezinta ceva nou: fiinta umana a apelat la asemenea mijloace de evidentiere si identificare de mii de ani incoace. Diferitele civilizatii istorice le-au practicat, in scopuri rituale, religioase, ori estetice. Pentru adolescentii zilelor noastre, ei tind sa fie expresia individualitatii si uneori a spiritului de revolta. Mai ales atunci cand asemenea tatuaje sunt purtate si de idolii lor, vedetele de cinema. Cine, cum si de ce s-a tatuat, in industria cinematografica, va invitam sa aflati in randurile ce urmeaza.

De la „Zi de instructie” pana la „Politist, adjectiv” am putut urmari numeroase variatiuni pe tema oamenilor angajati sa apere justitia dar care ajung sa fie scarbiti de coruptia ce domneste chiar in institutiile legale. Tot din aceasta categorie de filme face parte si „Bad Lieutenant” (tradus la noi, cat se poate de edificator si probabil ca sa nu existe dubii „Un politist corupt”). O pelicula antrenanta, cu final imprevizibil si beneficiind de participarea lui Nicolas Cage, un actor care nu inceteaza sa ne surprinda, prin uimitoarele sale valente artistice.

Gloria, celebritatea si mai ales banii, dobandite brusc, dupa ani de frustrari, sunt de natura sa ameteasca multe dintre vedetele de azi, transformandu-le peste noapte, din pacate in rau. Imediat ce li s-au deschis portile succesului, numeroase asemenea staruri n-au putut face fata poverii pe care faima o reprezinta si au clacat lamentabil, lasand in urma doar amintirea unui rol sau doua, inainte sa dispara iarasi in noaptea anonimatului. Putini au puterea de a o lua de la capat si de a se ridica de jos, spre a fi „iarasi ce-au fost si mai mult decat atat”. Ne face placere sa o includem printre acestia si pe actrita Winona Ryder, care astazi implineste 39 de ani...

Venirea toamnei este un indicator mai bun asupra subiectelor la care s-ar putea astepta cinefilii decat titlul, de multe ori inselator, al unei anumite pelicule. Caci dupa o vara in care filmele de actiune si comediile au fost la mare cautare pentru o lume aflata in vacanta si dornica de deconectare, toamna aduce, cel putin la Hollywood, o boare de seriozitate. De aceea, in cazul in care credeti ca Love Happens – tradus la noi, mai putin inspirat, ca „Dragoste fara preaviz”, ar fi o comedie siropoasa, ar trebui sa stiti ca este de fapt o puternica drama psihologica, beneficiind de protagonisti pe masura.